Aceleași căști pot suna diferit la două ieșiri, chiar la volum egal. O cauză posibilă este interacțiunea impedanței de ieșire a amplificatorului cu impedanța căștilor, nu un „caracter” misterios al aparatului.
De ce o singură valoare în ohmi nu ajunge
Impedanța nominală nu descrie toate frecvențele. Dacă impedanța căștilor variază, iar cea a ieșirii este semnificativă, proporția tensiunii care ajunge la căști se schimbă cu frecvența. Astfel se poate modifica echilibrul tonal.
Un exemplu simplificat
Presupunem o ieșire de 10 ohmi și o sarcină de 32, respectiv 64 ohmi la două frecvențe. Într-un model rezistiv simplu, sarcina primește 32/(32+10), respectiv 64/(64+10) din tensiunea sursei. Diferența este de circa 1,1 dB. Impedanța reală este complexă; exemplul explică principiul, fără a prezice răspunsul căștilor.
Cum compari ieșirile
- Folosește aceeași înregistrare și dezactivează procesarea.
- Potrivește volumul: poziții identice ale reglajelor nu garantează niveluri egale.
- Păstrează poziția căștilor și etanșarea pernițelor.
- Verifică impedanța de ieșire și măsurătorile impedanței căștilor, dacă sunt disponibile.
Mai mulți ohmi nu înseamnă automat mai dificil
Contează și sensibilitatea, tensiunea și curentul necesare. Dacă impedanța rămâne aproape constantă, efectul descris poate fi mic. Cantitatea de bas nu stabilește singură puterea sau calitatea amplificatorului.